…vouă, tuturor celor ce vizitați acest blog, celor ce veniți la spectacolele Drama Club, profesorilor și elevilor din Laurian! La mulți ani, Florin Piersic!
”Drama Club a jucat din nou spectacolul Frumoasa fără trup, adaptat după piesa lui Nicolae Iorga, la un interval de numai 4 zile după Iaşi. Spectacolul a fost prilejuit de Colocviul comemorativ N. Iorga 1940-2009 şi s-a desfăşurat pe scena Teatrului M. Eminescu din Botoşani. Numai pe scena din Botoşani, în spectacolul Frumoasa… s-au reuşit câteva remarcabile secvenţe de lumină pe jocul lăutarului. Poate că a fost ultima reprezentaţie cu Frumoasa… şi poate ultimul spectacol al Drama în actuala componenţă… Asta are special o trupă de liceu, e prea grăbită trecerea anilor! După spectacol am văzut la actorii liceeni chipuri triste, iar la unii chiar prea triste, însă motivul e bine să rămână secretul lor. Până la urmă contează doar faptul că spectacolul a transmis emoţie celor din sală. A coborât cortina şi o lacrimă şi-a lăsat sclipiri sidefii între gene…” (sursa:AICI)
VEZI UN FEL DE SCENARIU AICI!
09
Dec
09
Drama – Ludic – Iași 2009
04
Noi
09
Despre Drama şi primele momente
Îmi este groază să recunosc, dar pentru o perioadă am fost năpădit de teama că sufar de un anume blocaj, unul cunoscut si destul de întâlnit, cel al scrisului. Am ajuns după ceva vreme, mai exact astăzi, la concluzia că nu a fost un blocaj ci o lipsă de timp. Am muncit enorm de mult pentru a pune pe picioare atâtea lucruri încât mi-am pus singur in umbră maldărul de idei ce mi se adunau neîncetat undeva intr-un colţ de minte.
Munca a dat roade, iar eu m-am simţit cat se poate de împlinit chiar daca meritul si contribuţia sunt recunoscute de un număr prea restrâns de oameni. A fost frumos si încă este. Treaba nu e încă terminată căci e una din treburile acelea la care munceşti constant pentru timp îndelungat, practic nu termini niciodată. In acest caz se vrea a fi teatru, aşadar ajung sa scriu după “blocajul” meu sărat si de temut despre Drama Club a Colegiului Naţional A.T. Laurian alături de care am muncit la montarea in scena a doua spectacole pregătite pentru aniversarea de 150 de ani a liceului. “Statuile”: rezultatul unor sesiuni repetate de brain-storming si discuţii cu Alex (Alexandru Sârbu) si “Laurian-Laurian”: un musical in regia aceluiaşi domn care ne-a schimbat tot mersul si modul de a vedea piesa cu statuile, Alexandru Sârbu. Musicaulul este o punere in scena a câtorva piese din coloana sonora a probabil unuia dintre cele mai mari musicauluri de pe Brodway, “Chicago”, sub forma unei satire la adresa aşteptării finalizării corpului nou al Colegiului Naţional A.T. Laurian, care a durat cam 13 ani.
Pentru că nu-mi place să fac treabă de gazetărie şi să mă încurc în exemple, analize, recenzii şi impresii complicate o să vorbesc liber cum am făcut-o mereu despre cei din jurul meu atât cunoscuţi cât si necunoscuţi, despre situaţiile in care m-am aflat eu, despre “sistemul ticăloşit”(ca e la moda sa vorbim despre aşa ceva), multe alte rahaturi sau lucruri importante, părerile altora şi iată acum şi despre Drama Club.
Drama Club sau Drama e trupa de teatru a Laurianului, toată lumea ştie asta şi punct. Când intri ţi se spune că Drama e o trupă de prieteni, de teatru, privită bine de unii, rău de alţii.Unii vin aici pentru că nu au prieteni sau pentru că vor să-şi facă alţii noi, unii vin pentru a încerca ceva nou, unii pentru ca au urmărit Drama îndeaproape si vor din tot sufletul sa facă parte din ea, iar unii habar nu au de ce au venit, dar vor afla pe parcurs, iar asta e probabil unul dintre cele mai frumoase lucruri de prin zona Drama Club.
E ciudat cum tot apar oameni care ne schimbă în diferite moduri şi e şi mai ciudat când cineva simplu şi vag neobişnuit la prima vedere iţi schimbă concepte întregi, iţi răstoarnă imperii de raţiune şi te face să te simţi mic, dar unic. Daca pentru a-l înţelege pe Dante, Marx sau pe unchiul mamei mele(scriitor complicat de meserie, in zona crepusculara eminesciana) a trebuit sa mă îmbătrânesc forţat şi dureros, aici a trebuit să o iau de la zero, să îmi reamintesc cum să trăiesc, cum sa respir, ce înseamnă focul, apa, atenţia şi detaliile neînsemnate. De aici a venit o gura proaspătă de aer de care aveam o nevoie monumentala. De aici mă uit la lumea ce se întinde de la pereţii exteriori pana Dumnezeu ştie unde intr-un mod diferit. Celor care au văzut “Dead Poets Society” le pot spune ca m-am suit pe birou si da, lumea privita de aici e altfel. De aici plecam toţi înspre direcţii neclare si poate înfricoşătoare la fel cum plecăm din banca fiecărei clase de liceu, numai că de aici plecăm pur şi simplu altfel, poate mai împliniţi, poate mai compleţi sau poate puţin mai încrezători în noi înşine. Nu avem o grupa sangvină necunoscută, nu avem un suflet în plus, avem cu siguranţă tot atâtea vertebre şi acelaşi număr de cromozoni ca şi toţi ceilalţi şi mai mult ca sigur nu avem un creier în plus. Suntem pur si simplu altfel, gândim poate un pic mai mult şi ştim să vorbim oarecum mai elaborat si mai frumos decât prinţesa cu tocuri cui sau sex simbolul cu bani de la tata si ultimul tip de Mercedes.
M-am împrietenit cu Drama acum câteva luni, am petrecut ceva timp cu ei şi am fost primit ca membru cu foarte puţin timp in urmă, odată cu ceilalţi noi veniţi, deci sunt şi eu la rândul meu încă un bobocel în Sediul de la şcoala 5. Acestea sunt poate primele impresii, dar sunt cele care de obicei contează foarte mult si rămân întipărite în mine cu litere mari şi caligrafice, nu rămân încrustate în lemn şi nici cioplite în marmură, rămân unde timpul nu le poate altera, în biblioteca minţii acolo unde e inaugurată o noua secţie, secţia Drama, cu noi momente de pus pe suflet, cu împliniri, eşecuri si tot ce ne poate aduce un viitor cat de strălucit sau cat de întunecat.
Matei Bălan, membru DramaC lub
02
Noi
09
Zilele liceului: 30 oct 2009
Spectacolul de pantomimă ”Statuile”, după o idee Drama Club: FOTO SORIN AGACHI, locațiile: Aula Magna, Sala de Granit, Colegiul ”A.T. Laurian”; prilej: Laurian aniversar.
Alte imagini și comentarii aveți AICI, AICI , AICI, AICI, AICI.
Puteți folosi materialele din acest post doar cu aprobarea noastră și citând adresa blogului!
27
Sep
09
Drama, New Born
Ieri a avut loc preselecţia Drama a acestui an. Impresii? Păi nu au fost atâţi oameni câți speram să fie (speram să doborâm recordul de 40 de acum 2 ani… au fost în schimb 29). Bun şi atât.
După ce 2 zile am făcut exerciţii în oglindă pentru a vedea cum arătăm mai diabolic (!!!!), ne-am prezentat în număr mare ca să jurizăm noii veniţi. Noi vreo 25, ei vreo 30… frumos. Despre calitatea preselecţiei nu sunt eu în măsură să comentez… copiii sunt tot copii şi în Drama se dezvoltă. Nu pot fi unii mai buni ca alţii, nu la vârsta asta mai ales, nu în Drama. Preselecţia este ceva ambiguu mereu şi mereu ne punem întrebarea dacă decizia pe care o luăm este cea potrivită… pentru că într-adevăr este important. Putem schimba (ÎN BINE!) viaţa celor care vin noi în trupă şi asta fiecare dintre veterani o poate susţine cu n argumente.
Prin urmare încercăm să dăm o şansă la toată lumea, pe cât posibil. Tocmai de aceea din cei 29 am luat 17… după o deliberare intensă de jumătate de oră. Generaţia, mie personal, îmi place foarte mult. Sunt mult mai sociabili şi mai deschişi spre ceea ce înseamnă spiritul Drama şi, spun eu, am început cu dreptul.
Următorul proiect va implica toată trupa. Cu noi şi vechi. Şi se va realiza până la finele lunii acesteia. Este proiectul la care trebuie să lucreze Drama singură şi unde trebuie să-şi folosească ideile pentru a crea ceva frumos. Nu ştiu încă unde vom susţine spectacolul. Dar ştiu că va fi fain să lucrăm împreună, singuri, de capul nostru, la ceva.
Deocamdată ideile şi părerile mele sunt împărţite şi confuze. Ştiu că va fi un an greu, dar mai ştiu că va fi cel mai frumos ever.
Aveţi mai jos părerile despre Drama a 3 dramiste pe care le-am prins acum pe mess .
1. Cum a fost la preselecţie?
Andrada Bălăucă : A fost si frumos şi foarte greu ,au fost multe emoţii dar acuma au trecut şi s-au nascut altele.
Mădălina Dănilă: A fost frumos şi consider că cei care au fost selectaţi chiar au meritat…şi apoi îmi place că îi lăsaţi pe toţi cei din Drama să decidă…le daţi dreptul la replică….
Andra Ciotir: La preselectie a fost genial, emoţiile au fost până am intrat acolo. După ce intrai te simţeai aşa…”în familie”.
2. Acum ca esti în Drama, ce aşteptări ai?
Andrada Bălăucă: mă simt foarte bine în Drama, mă simt ca într-o familie; nu pot spune că îmi doresc ceva anume de la Drama, îmi doresc să pot oferi eu ceva.
Mădălina Dănilă: De la Drama aş aştepta să intru în spectacole, să-mi fac prieteni noi de la care am ce învaţa.
Andra Ciotir: La Drama e foarte tare. Nu mă aşteptam să fie toţi aşa prietenoşi…chiar dacă toţi îmi spuneau asta, nu-mi imaginam că e chiar aşa. Ce aşteptari am….nu ştiu ce sa zic. Mă aştept să scap de micile inhibiţii pe care le am şi sunt sigură că o să ne distrăm super împreună.
3. Cum de ai venit la Drama?
Andrada Bălăucă : Decizia de a veni în Drama a fost relativ uşoară pt că îmi doream foarte mult să fiu într-o trupă de teatru, să ajung pe o scena jucand intr-o piesea si am stiut ca aici pot gasi toate acestea.
Mădălina Dănilă: Îmi doream de foarte, foarte mult timp acest lucru pentru că îmi place actoria şi în plus am mai jucat în cateva piese cand eram mică.
Andra Ciotir: Nu mi-a trebuit prea mult timp de gândire…pur şi simplu mi-am dorit asta foarte mult, să devin o mică actriţă şi când am văzut afişul, am zis, why not!
Cam asta deocamdată.
Mulţumim tuturor participanţilor, mulţumim celor care au venit şi a doua oară la preselecţie pentru curajul lor, iar pe cei care nu au intrat îi sfătuim cu putere să mai încerce odată la anul (au fost persoane care au dat si de 3 ori în 3 ani consecutiv şi care abia in clasa a 12 au intrat. Şi le-a plăcut la nebunie!)
Pînă data viitoare, salut!
Andra Agachi
27
Sep
09
Preselecție Drama!
Preselecția la admitere în trupa de teatru a Laurianului s-a desfășurat ieri, 26 sept, 2009. Pentru curioși câteva fotografii… O precizare: de anul acesta s-au prezentat la preselecție și sunt în trupă doi talentați colegi de la Liceul de Artă.
Alte câteva foto, pe blogul liceului!
17
Sep
09
Preselecţie Drama Club!!!!
Se ştie că de multe ori contrar dorinţei noastre, viaţa de liceu este scurtă. În tot acest timp Drama Club a reuşit să înfrunte toate problemele, să reziste orcăror piedici şi să-şi menţină elanul atât de pasional pentru teatru numai datorită noilor generaţii. Numai noutatea şi prospeţimea din ei au redat de multe ori speranţe atunci când nimic nu mai părea realizabil. Doar doza de nebunie a începutului a putut să asigure continuitatea.
De aceea Drama Club este ferm comvinsă că preselecţia anuală pe care o organizăm este o ocazie foarte bună pentru pasionaţii de teatru, dar şi pentru turpă căci ea asigură acest dram de nebun devotament şi curiozitate, specifice celor care s-au dovedit apţi pentru aşa ceva.
Prin această preselecţie nu dorim nicicum să părem exclusivişti, tocmai de aceea invităm toţi cei care doresc să participe. Nu căutăm neapărat mari talente în domeniu, şi realizăm că acestea sunt destul de rare.
Drama Club este o şcoală a vieţii aşa cum şi teatrul este o parte a ei. Prin teatru nu încercăm să purtăm cât mai bine măşti sau să intrăm în personaj, ci căutăm să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine, dăruind personajelor pe care le interpretăm o părticică din fiecare dintre noi. DramaClub ne învaţă să ne descoperim pe noi înşine în diverse ipostaze aşa cum viaţa poate nu ne dă ocazia să o facem de multe ori.
Tocmai de aceea, toţi cei pasionaţi de nou, toţi cei care iubesc să facă ceva nou, să experimenteze, cei care vor să înveţe câte ceva despre ei, descoperind în acelaşi timp această lume magică a scenei, sunt rugaţi să se prezinte pe 26.septembrie.2009 la ora 11.00. la şcoala 5.
De pregătit:
Un text – monolog sau poezie care să vă reprezinte pe voi.
Un banc bun!
Este o experienţă pe care n-ar trebui să o rataţi!
Vă aşteptăm.
15
Iul
09
La Durău
Drama e şi ea în vacanţă. Stagiunea noastră are şi un sfârşit, repetitiv în fiecare an, la începutul lunii Iunie. Atunci toate se calmează după nebuna lună Mai, plină de repetiţii, ore de nesomn, planuri desenate pe hârtie, aşteptări, curiozităţi şi pasiune. Apoi e linişte. După, însă începe marea plictiseală lăsată în urmă de excesul de zel. Dintr-o dată nu mai ai ce face, ai prea mult timp de omorât şi prea puţine idei. Aşa că 2 -3 zile undeva, plecaţi de nebuni (aproape… cu mama Ella şi tata Ovidiu nu prea ai cum să pleci de nebun) prin ţară, sună a idee.
În spiritul Drama şi al preumblărilor noastre, cu cheful şi dorinţa de a omorî într-un mod de neuitat timpul, ne-am luat inima-n dinţi şi ne-am aruncat în autobuzul, ud de codul galben, care ducea spre Durău. Sacii de dormit îşi duceau respiraţia regulată lângă corturile strânse în cala autobuzului suspinând, uneori, îngrijoraţi cu toţii, de vremea de afară.
” Ce părinţi nebuni trebuie să avem de ne lasă pe vremea asta la munte, în cort.” Spunea cineva…Pornim cu entuziasmul picăturilor de pe geam ce fugeau în vântoasa vitezei. “Nu contează, o să fie fain!”
Ajungem la lacul Bicaz şi vedem minunea… Soare! Şi a fost Soare. Durăul parcă ieşea din graficul codului, undeva atemporal şi aspaţial. UNDEVA… cu soare…
Ajunşi acolo corturile au respirat uşurate în adierea vântului de munte, iar noi ne-am echipat corespunzător. Timpul a început să curgă, parcă pentru a ne râde în nas, căci minutele treceau nesimţite. Aşa ne-am regăsit la 12 noaptea, cântând (fals) în codru în stilul nostru, melodii de la Vama Veche, Pasărea Colibri, Pheonix , etc.
Apoi am privit stelele aşa cum arată ele, pudicele, fără lumina reflectoarelor din oraş. Acasă, ca şi în alte excursii, scârţâitul leagănului ne-a spus poveşti şi a râs împreună cu noi la bancurile domnului Sârbu.
A doua zi ţăcănitul ascuţit al polonicului trântit în oala de lapte a ridicat cabana din temelii iar corturile gemeau de cuvinte dulci la adresa emiţătorului de sunete.
“- Aaaaaaalex, ia oala de lângă mine că nu ştiu ce-ţi fac!!
- Bună dimineaţa şi ţie.”
Apoi a fost urcuşul de o oră jumătate până la cascada Duruitoarea. Un drum prin pădure foarte greu, dar frumos. Cele mai frumoase erau momentele când prietenii noştri necunoscuţi care se întorceau de la cascadă ne spuneau timpul:
“Mai aveeeţi vreo oră .O ooorăă?
jumătate de oră. Chiar, deja??
7 minute. OO, daaaa!!
3 minute. Câât? Hai să fugim!!”
În pădure toţi eram prieteni când ne susţineam moralul unul altuia. Şi Drama a experimentat senzaţia, când, la întoarcere vedeam cum chipurile din faţa noastră se luminau subit: “10 minute? Atât?”. Ce plăcere!
La cascadă s-a lăsat cu papa. Papa şi fluturi. Fluturi îmblânziţi… sau sinucigaşi căci stâteau chiar si un minut pe mâna sau obrazul unei persoane, în căutarea lor disperată după mâncarea zeilor. Din păcate noi nu aveam ceea ce visele lor cerniseră.
Seara s-a lăsat cu ceva mici şi poveşti de groază regizate la care ţipam îngrozitor, bancuri şi jocuri, poveşti reale şi filozofeli în jurul leagănului în care stăteau ca sărmăluţele câte 5 sau 6 oameni. Am putea spune că am intrat puţin şi în mintea copiilor: pistoale cu bile, pistoale cu apă, curcubee, şotron, modelino din făină… Proprietara avea să se mire puţin a doua zi văzând şotronul desenat cu cărbune pe cimentul din spatele casei.
Asta pentru că ne era dor… asta pentru că suntem Drama şi nici o formalitate nu ne poate opri să facem ceea ce ne este dor să facem…
Şi astfel s-a creat atmosfera… A fost scurt, prea scurt. O să mai fie cu siguranţă. Acesta a fost abia începutul. Totuşi a meritat… cus life’s worth living…
08
Iun
09
Meci de fotbal
Sambata Drama a mai avut o ocazie de a-si exprima liber adanca pretuire si prietenie ce i-o poarta regizorului Ovidiu Ivan. Ei au fost acolo pentru a forma galeria pentru Campionatul de Fotbal “Cupa unei nopti de vara”. Echipele care au jucat au fost Teatrul Eminescu si Teatrul Vasilache. Am mers, deci sa facem galerie inarmati cu fluiere, baloane, steaguri, si o tava (care la finalul meciului nu mai arata ca o tava…). Se pare ca efortul nostru a fost rasplatit. Ovidiu a dat 4 goluri din cele 10, scorul final fiind de 10 la 1 pentru echipa Teatrului Eminescu.
Dincolo de toate am vazut un meci frumos si ne-am distrat copios formuland slogane sturlubatice pentru Arlechini.
Si ceva poze…
drama club laurian
elena agachi
andraagachi
Comentarii recente