Trofeul “Lyceum” 2010 e la Drama!!!
Trofeul Festivalului de teatru pentru elevi, Lyceum, e acum la noi. Bravo Drama! Spectacolul Croitorul de Sl. Mrozek a convins!
Maria, mascota noastră!!!
Poate ultima “Frumoasă…”!
Cu prilejul “Zilelor Iorga”, Laurianul fiind parte din Proiectul Casei memoriale “N. Iorga”, Drama Club a jucat , poate pentru ultima dată, “Frumoasa fără trup”.
Am aflat, cu această ocazie, chiar de la directorul Teatrului “M. Eminescu” un lucru stupefiant: referindu-se la prospăt trecutul festival “Amfiteatru”, dl. Traian Apetrei a afrimat că Drama nu a luat Trofeul pentru cel mai bun spectacol “pentru că e un spectacol poetic şi are multe simboluri”!!!!
Adică, normal, nu suntem în trend… trendul fiind ca spectacolul să se mişte repede, să fie conţinut de mult sex, violenţă, vulg, droguri, alcool, umor gros şi eventual ţipete şi trântituri…
Dacă astfel stau lucrurile, atunci nici capul nu ne doare, nici mare nevoie de trofeul “Amfiteatru” nu avem!
Vioara lui Bogdan Onofrei a răscolit şi aseară, copleşitor, sala Teatrului…
Dar scriu aceste rânduri pentru că aseară s-a consumat un moment de o intensitate specială… Cinci dintre dramiştii de mare clasă termină! Andrada este chiar şefa trupei… Frumoasa Andrada Corlat care dă la actorie şi-a luat rămas bun de la , probabil, ultima ei reprezentaţie în calitate de elevă a Laurianului.
De câte ori pleacă cei dintr-a XII a, toata trupa e cuprinsă de emoţii…
Alice, Ela, Andrada, Delia, Lorena! Rămâneţi cu noi, aşa cum toţi cei care pleacă vor rămâne…
“Spiritul Drama” rămâne şi el, amestecat fiind cu spiritul Laurianului.
…şi acesta…cu Spiritul Lumii!
Poezia emoţiilor
De fiecare dată când Drama Club are spectacol se petrec aceleaşi nelinişti pe care ei le guvernează cu metodele lor. Înainte de spectacol e freamătul, e colocviul, e stingerea emoţiilor…
Se pun întrebări, se aud idei, ideile dansează în capul lor până li se pare că nu mai pricep nimic.
Ela şi Ovidiu salvează, de fiecare dată situaţia şi toată lumea se calmează.
Toată lumea, mă rog, mai puţin unii…
Apoi e CLIPA… Clipa de farmec, clipa de splendoare…
După spectacol emoţiile sunt de alt tip…Un amestec de eliberare, dar şi de aşteptare înfrigurată: oare A PLĂCUT??
Un sentiment amestecat de satisfacţie complicată cu amăreală. Glumele nu se exclud insă.
Poate că mulţi se întreabă cum primesc cei de la Drama o victorie…
Ei bine, nu sar pe pereţi.
Sunt mai degrabă stingheri, mai degrabă obosiţi…ASTA A FOST TOT?
Ei, hai, zâmbiţi şi voi puţin, spectacole vor mai fi…
Poza de grup…
_
Postat de prof. Elena Agachi
Dacă noi nu, atunci cine?
Dacă nu ne ocupăm noi de imagine, atunci cine??
Vezi comentarii la ultimul spectacol Drama Club aici,
şi aici…
Trandafirii roşii
Piesa lui Zaharia Bîrsan, mediocră, de altminteri, a pus Dramei probleme mari, poate că dincolo de puterile ei…
(Afiş de Alex Sîrbu, cu Andrada Corlat în rol principal)
(Afis, variantă, Alex Sîrbu)
Preiau, de la Alex Sîrbu, notiţele despre piesă:
“Un vis, nimic mai mult”
Trupa împreună cu Mihai Donţu (actor al Teatrului “M. Eminescu”) hotărăsc pentru 2007 punerea în scenă a spectacolului Trandafirii Roşii de Zaharia Bârsan. Textul original, în versuri a fost adaptat în proză, fiind păstrată doar ideea centrală a basmului şi personajele principale. Câteva luni după începerea lucrului, Mihai Donţu abandonează proiectul. Trupa de teatru se vede iar pusă într-o situaţie dificilă.
La numai 2 luni de festivalul “Lyceum”, având doar o vagă direcţie de regie şi fără ajutor profesionist, DramaClub era pe punctul de a decide retragerea din festival. D-na. prof. Elena Agachi vine atunci cu o nouă propunere repertorială – “Cruciada copiilor” text semnat de Lucian Blaga.
Trupa consideră însă că este prea târziu să se apuce de un nou spectacol şi hotărăsc să continue singuri “Trandafirii Roşii“. Ajutaţi câteva zile de coregrafa Victoria Bucun, care ridică într-un timp surprinzător întreaga coregrafie, trupa se vede nevoită să îşi pună în joc toate resursele artistice, toate ideile pentru ridicarea spectacolului. Acum era momentul ca Drama să treacă una dintre cele mai grele probe, o probă ce ar putea să ateste şi să confirme încă o dată valoarea colectivului şi forţa sa creatoare.
În lipsa regizorului conflictele erau inerente. Depăşirea lor însă reprezenta cea mai grăitoare dovadă a omogenităţii din trupă, a mobilizării ei spre un scop comun. Poate de aceea, premiile aduse de acest spectacol au fost printre cele mai îndrăgite; era ca şi cum ai fi reuşit să zbori fără ajutor.
Bazându-se exclusiv pe experienţa câştigată în toţi anii în care au participat la festivaluri, muncind multe ore pe zi, ajungând acasă o dată cu noaptea, fiind forţaţi să lucreze cu un text adaptat în numai câteva zile, reptând o coregrafie ridicată în pripă; alegând-şi singuri recuzita, dramiştii au dat senzaţia tuturor că deţin lucrurile sub control.
Cu toate acestea timpul zbura şi trupa a fost nevoită să creeze finalul piesei cu doar trei zile înainte de primul festival organizat la Piatra Neamţ. În mod uluitor, finalul a fost unul dintre momentele cele mai apreciate de către public. Draga Olteanu Matei (preşedinta juriului festivalului Yorick de la Patra Neamţ) a felicitat trupa pentru alegerea repertorială şi a acordat premiul pentru cea mai bună coregrafie.
Premiile au continuat şi la Botoşani unde DramaClub a luat, pentru prima dată de la piesa „ Visul unei nopţi de vară”, trofeul festivalului “Lyceum”. Bucuria a fost imensă iar mândria fără precedent, întrucât fiecare ştia în inima lui că ridicarea piesei a fost aproape în mod integral opera Dramei.
“Trandafirii Roşii” rămâne o veridică dovadă de virtuozitate, o extraordinară geminaţie între aptitudinile regizorale şi efortul actoricesc. Fără a exacerba importanţa reuşitei, Drama câştigă un standard mai elevat, păstrând însă orgoliul triumfului în limitele decenţei şi ale modestiei ce mereu a însoţit izbândele sale. “
Alex Sîrbu şi Andrada Corlat - imagine de la repetiţii
Trofeul Festivalului “Lyceum”, iunie, 2007.
Postat de prof. Elena Agachi
Sensul spectacolului
Pentru Drama Club, spectacolul e Încercarea supremă. E bine de ştiut că marea lor problemă e cum va ieşi Spectacolul… E logic, e normal, pentru nişte adolescenţi care-şi dau şi o parte din ei înşişi pentru fiecare spectacol.
Expresivi sunt cu toţii, măşti în acest Tetrum Mundi.
Înainte de spectacole, le simt energia aceea specială, amestec de groază şi de aşteptări fără număr…
Lucrul cel mai de seamă, pe care cu toţii îl doresc mai presus de orice, este să fie în sală şi profii… Uneori, ei sunt acolo, pentru Drama… Fideli spectatori, profi care nu mai scapă acum nici unul dintre spectacolele lor…
Nu am să încetez să remarc ce deserviciu fac pedagogiei moderne profesorii care nu pun niciun preţ pe munca suplimentară a elevilor lor… indiferent ce tip de muncă este ea, şi cît de ancoraţi sunt, în sensul cel mai actual şi european, dacă vreţi, profesorii care-şi încurajează elevii…
Ultime retuşuri, apoi Spectacolul poate să înceapă!
Postat de prof. Elena Agachi
Revelion Drama Club 2008-2009
Dramişii au serbat pentru prima dată seara dintre ani împreună.
Aşa cum se cade, mai întîi i-au colindat pe profesori.
Directorul Nelu Onofrei a supravieţuit criticilor aduse…
Studenţii s-au alăturat, nostalgici…
Şi-au pus dorinţe pentru anul 2009…
Au dansat şi au fost uniţi, ca totdeauna. De remarcat efortul organizatorilor, Andra şi Alex.
La mulţi ani, Drama! La mulţi ani, Laurian!
Postat de Elena Agachi, 4 ian, 2009
